Tot ce e de kko...

Asa cum au titrat mai multe ziare, „Moartea domnului Lazarescu” pare sa fie o poveste fara sfarsit in spitalele romanesti.
Cred ca multa lume a auzit de fetita de 3 ani care dupa ce a fost plimabata de doctori nepasatori si incompetenti prin mai multe spitale fara ca parintii ei sa afle la timp ce are, a intrat in coma si a murit. Deja popularul “mal praxis” din spitalele romanesti face in continuare victime si nimeni nu face nimic. Acesta poveste mi se pare strigatoare la cer:
In prima faza fetita avea febra 40 de garde si o doctorita i-a prescris Nurofen si vitamina C, la acelasi spital, alt doctor, a doua zi, dupa ce fetita se simtea tot mai rau, un alt doctor a zis ca are meningita acuta. Dupa ce a facut analize care au confirmat meningita s-a mai plimbat prin doua spitale, a intrat in coma si dupa doua stopuri cardiace a murit. Parintii ei au sesizat Colegiul Medicilor, dar probabil ca totul va intra in umbra, ca de obicei, mai ales daca fetita facea parte dintr-o familie modesta, ceea ce nu stiu.
Avand in vedere ca toti medicii buni din Roamania au plecat „manacand nori” in alte tari pentru ca aici erau platiti jalnic, putem sa ne asteptam la orice, sa ne moara rudele, daca „isi permit cumva sa se inbolnaveasca”, se ne mutileze niste „maini strambe” sau „bolnave” pentru ca nu ar merita sa mai fie active, asa cum s-a intamplat in binecunoscutul caz „Ciomu” si lista poate continua. Apropo de acest caz, de curand am aflat ca l-a parasit sotia pe cel pe care doctorul Ciomu l-a lasat fara penis. Nu a mai suportat si l-a parasit, spunand ca vrea sa se recasatoreasca.
Sa-mi spuna mie Colegiul Medicilor ce vina are omul ala ca viata lui este compromisa in totalitate, mai ales ca este tanar, din cauza unui „incompetent”? Vedeti, la astfel de intrebari nu o sa putem primi niciodata raspuns………

Posted on May 3rd, 2008 by sanziana gheorghiu
Filed under: de cacao | 1 Comment »

Cred eu ca nu exista cineva in orasul asta care sa aiba carnet si masina si sa nu fi avut vreo data un accident din vina altcuiva. E aproape imposibil, avand in vedere harababura care e pe bulevarde. Binenteles ca mi s-a intamplat si mie, chiar sambata asta. Ma duceam la piata romana sa ma intalnesc cu cineva “culmea” sa-mi vand masina, cand, in dreptul spitalului Coltea, la Universitate, a intrat cineva in mine. O tipa in fata mea a pus frana brusc, am pus si eu, dar cel din spatele meu nu a mai apucat si POC, in mine. Vina principala a fost de fapt a aleia din fata mea care a pus frana prea tarziu, era cu capul in nori, si culmea tot ea a iesit revoltata din masina: “ce sa fac frate mi-a taiat calea o tampita” si a plecat, fara nici o jena. Am ramas eu si cu cel care m-a lovit, el destul de sifonat, eu cu bara din spate facuta “varza”. L-am sunat pe omul ala “clientul”, sa-i spun ce am patit si a zis ca ma suna zilele urmatoare daca e sa mai vrea sa vada masina, dar nu a mai sunat, binenteles, deci o alta chestie in minus pentru mine din cauza accidentului.
Si a urmat spectacolul. Ca de obicei, cand ai nevoie de un politist sa intrebi ceva ia-l de unde nu-i. Nu era nimeni la universitate, acolo unde mai tot timpul e cate un echipaj. In fine, am sunat la politie sa intrebam de ce sector apartinea Bd. Bratianu, cel pe care facusem accidentul. Am plecat mai apoi tocmai in Dristor, la sectia de accidente care apartinea sectorului 3. O coada iiiimensa, nu asa, mai erau ca sa zic asa cam 40 de accidente in fata noastra, unele chiar de cu o seara inainte nerezolvate. Ca sa va dati si voi seama ce haos e in acest oras, si cam ce grad de civilizatie au soferii in Bucuresti. Agentul care ne-a dat foile alea de completat cu numarul de ordine a fost foarte simpatic si ne-a zis: “Cam peste 6 ore sa veniti domnisoara, ca nu se termina mai devreme”. Am plecat si ne-am intors la ora 11 noaptea. A mers totul surprizator de repede si agentul chiar a fost amabil cu noi……sa fi fost eu mai norocoasa, sau era el prea obosit ca sa mai puna cuiva bete in roate? Asadar un mod foarte placut de a-ti petrece seara de sambata, la politie………interesat nu? E prea bun ca sa fie light!!!!!

Posted on April 15th, 2008 by sanziana gheorghiu
Filed under: de cacao | 1 Comment »

Ca de obicei, cand este un eveniment atat de important ca summitul si nu numai, politia si jandarmeria fac exces de autoritate. Cum au impanzit capitala zilele astea, se simt de parca ar conduce o lume intreaga. Iti vorbesc de sus, pe un ton rastit si daca nimeresti unu din ala din provincie orice il intrebi nu stie sa-ti zica. Da’ cine se cred astia, daca ei fac asa, ma intreb aia de la CIA cum or fi…….ma rog.
Oricum, chestia cu autoritatea exista in multe institutii nu numai la politie. Toata lumea stie cum e daca te duci sa platesti o factura la apa nova sau distrigaz. Cucoanele alea fac pe sefele cu tine cu toate ca sunt doar niste casierite, si pe deasupra sunt si “prostute” asta ca sa fiu delicata. Chiar azi am fost sa platesc gazele si i-am dat factura si dupa banii. Erau multe bancnote de 50 000 si cateva de 100 000. Erau destule persoane in spatele meu, deci ar fi trebuit sa se grabeasca. Cum avea aparat din acela de numarat banii, firesc ar fi fost sa bage acolo bancnotele. E ce credeti, nu, a inceput sa numere cam 5 mil de lei in bancnote de 50 000. Va dati seama cat am stat….mama. Si i-a zis un domn din spate sa foloseasaca aparatul. Atat i-a trebuit sa zica ceva ca a inceput sa tipe, “domne’ nu iti convine pleaca, eu incasez banii cum vreau” . In fine, deci cam asa sta treaba cu functionarii. Aaaa si apropo de politie, tre sa spun ca nici bodyguarzii nu se lasa mai prejos cu observatiile. Ei nu stiu multi dintre ei nici corect romaneste sa vorbeasca dar dau indicatii prin metrouri.

Posted on April 4th, 2008 by sanziana gheorghiu
Filed under: de cacao | No Comments »

comentariile sunt de prisos.. imaginile vorbesc:)))

aici
e o intreaga retea acolo..de prieteni..:)

aici

si aici

Posted on March 31st, 2008 by carmen constantin
Filed under: de cacao | No Comments »

Sunt inca oameni care nu au auzit de accidentul de joi de pe kiseleff.. Sau oameni care au vazut pe vreo pagina de net titlul dar nu au avut nici o tresarire sau interes sa citeasca. Sau oameni carora le-a m zis despre asta cu maxima stupoare si mi-au raspuns plictisiti ca nu au chef atunci sa citesca asa ceva.. sau alta treaba - “oi citi mai incolo”. Suntem prea grabiti si prea dezinteresati sa aflam ce li se intampla altora. Atat timp cat noi suntem sanatosi, restu sa faca ce-o vrea. Am vazut cum pe unii oameni un accident nu-i mai uimeste, nu-i face sa le tremure carnea pe ei la gandul ca in locul studentei de 20 de ani putea fi oricare dintre ei sau dintre preteni, familie. Read more…

Posted on March 31st, 2008 by carmen constantin
Filed under: de cacao | 2 Comments »

Tot la Aparatorii Patriei - cred ca v-am exasperat usor cu zona asta – se matura strazile in plina zi, sub soarele primavaratic de la orele pranzului si peste picioarele trecatorilor.

Azi la ora 12 in intersectia de la Spiru Haret “lucratorii ecologici” munceau cu sarg – infundau trecatorii intr-un nor de praf. Doua femei uscative maturau strada in spatele oamenilor de la semafor. Ciudat mi s-a parut ca nimeni nu a zis nimic, iar femeile nici atat sa se opreasca un minut cat sa dispara trecatorii din aria lor.

Ma indreptam cu pasi apasati si repezi catre aceeasi directie, hotarata sa comentez cu o tarie prea obraznica. Semaforul a tinut cu ele.. s-a facut verde si am trecut in aceeasi goana cu ceilalti..

Posted on March 24th, 2008 by carmen constantin
Filed under: de cacao | No Comments »

Noroc cu Videanu ca ne schimba bordurile, in weekend la ora 7 dimineata. La Aparatorii Patriei, pe Moldovita mai exact, sambata la ora 7 m-au trezit zgomotos picamer-ele (daca am scris corect:/ ) muncitorilor care schimba bordurile din cartier. Nu a contat ca era weekend sau ca sunt poate 2 zile pe saptamana in care dormim pana la min. 9 dimineata.. Si ca sa fiu sigura ca tin minte acea zi, de dupa-masa nimeni nu mai schimba nimic. Lucrul incetase ca doar incepusera dis -de -dimineata..

Posted on March 24th, 2008 by carmen constantin
Filed under: de cacao | No Comments »

cumpar acum 3 saptamani un router wireless de la depozitul de calculatoare. ieftin, ca deh…si cum e normal, dihania se manifesta prin pierderi de retea, de net, ma rog, merge cu restart. si ma duc cu el la service. cel mai aproape, pe bratianu, vis-a-vis de spitalul coltea. intru, intreb unde e service-ul, cobor scara (era la subsol) si dau intr-o incapere mare, absolut mizerabila, unde un pustan (serviciul tehnic) mesterea ceva la compul altui pustan. am crezut ca tehnicul are un receptacul, care primeste intai in service si pe urma trateaza problemele in ordinea venirii, nu le primeste si le trateaza pe loc. cum mi se parea normal, il rog sa-mi primeasca si mie routerul in service. stiam ca n-are ce sa-i faca el acolo, trebuia doar (asa credeam eu - mai fusesem si in alte service-uri) sa completez o hartie cu defectul constatat de mine, el sa ia hartia si aparatul si sa il dea la testare, cand i-o veni randul. ma asteptam sa nu se rezolve pe loc. daaaaaaaaaar…daaaaaaaaaaaar, mi se spune ca tre’ sa astept nu stie nici el cat, ca mai are pe domnu (pustanu’) si inca un calculator in service, deci cam minim o ora, si abia pe urma…si io zic: adica pentru a-mi primi scula in service trebui sa stau atat? nu mi se pare normal, eu nu stau acolo la reparat ceva ci doar la depus in vederea testarii si schimbarii sau luat banu’ inapoi. nu, ca nu se poate, ca doar daca vrea domnul (pustanu’) sa ma lase inaintea lui (ala nu schita niciun gest - iar eu plecasem de la munca, eram in pauza de masa, trebuia sa ma intorc inapoi repede). ii spun ca nu e nevoie, ca trebuie sa dureze putin, vreau doar sa las routerul - dureaza doua minute, nu? noooo, zice el, dureaza cel putin 20 de minute sa completeze hartiile (mai sa fiu al dracu!). ma enervez (repede, ca de obicei) si cer sa vorbesc cu seful de magazin. asta era sus, asa ca urc. apare sefu (un alt pustan - ma, ce dracu magazin e asta?!) ii expun problema si nemultumirea mea la care el imi raspunde ca nu are ce sa faca, ca el nu are treaba cu service-ul, etc. nu insist. imi dau seama ca oricum n-am cu cine vorbi. cobor iar in service si ma invart nervos pret de cateva minute, doar doar se intampla ceva. nici gand, asa ca dupa zece minute plec. nervos. n-o sa pierd ziua de munca pentru un rahat de 2 lei. si-mi jur ca nu mai intru intr-un magazin depozitul de calculatoare in viata mea. asa ca acum am router cu pedala, cand se opreste, apas pedala, il scot din priza, il bag la loc si merge. ma gandesc sa intrerup firul de alimentare cu un intrerupator ca sa nu-l mai scot din priza cand se buseste. dau o bere celui care ma ajuta sa fac asta. iar lui DC ii dau tot o bere, dar la gard…

Posted on March 14th, 2008 by razvan
Filed under: de cacao | 2 Comments »

daca tot scriu faze de kko cu altii, uite ca mi se intampla si mie sa ma fac la fel de kko.. azi de dimineata am cazut in strada. Si nu asa oricum, ci imbracata in alb, un balonzaid alb, prima zi in care il port. Si nici macar nu aveam tocuri – aceleasi incaltari joase care aluneca incredibil pe uscat si cu care am mai cazut o data:).

Hm da, ma super grabeam sa traversez intesectia de la aparatorii patriei, masini din toate partile. Fix o secunda si am fost jos. Asa de repede m-am si ridicat neuitandu-ma in stanga sau dreapta dupa ranjetele spectatorilor. Si convinsa ca eram absolut zob de murdara.

M-am murdarit doar un pic pe maneca.. habar nu am cum. In rest nimic vizibil:)

Posted on March 13th, 2008 by carmen constantin
Filed under: de cacao | 1 Comment »

Miercuri dimineata, in jurul orei 9. Metroul isi deschide usile si se aglomereaza rapid. In fata mea un tanar isi ridica ochii din Gazeta Sporturilor si se uita cu usoara scarba la o tiganca abia intrata in vagon. Are cu ea un copil si nu isi gaseste locul printre oameni. O doamna intepata se apleaca instantaneu catre tanar si murmura sa cedeze locul mamei. Pustanu’ mai arunca un ochi la tiganca si misca dezaprobator din cap. Ii reteaza solicitantei orice elan de a insista.

Langa mine, paznicul trenului e dezgustat de moment si merge catre tanar. Ii spune soptit ca de la barbat la barbat ca ar fi frumos sa cedeze locul. “Macar copilul sa stea.” Pustanu’ se incrunta si incepe sa bolboroseasca nervos. Nu-si ridica ochii din ziar. Un batran de langa el se ridica si face semn tigancii sa ia loc. Tiganca se aseaza gafaind. Isi tine copilul pe genunchi si se uita dojenitor la “exponentul generatiei tinere”. Pustanu’ continua sa citeasca..:)

Posted on March 13th, 2008 by carmen constantin
Filed under: de cacao | 1 Comment »