Tot ce e de kko...

cumpar acum 3 saptamani un router wireless de la depozitul de calculatoare. ieftin, ca deh…si cum e normal, dihania se manifesta prin pierderi de retea, de net, ma rog, merge cu restart. si ma duc cu el la service. cel mai aproape, pe bratianu, vis-a-vis de spitalul coltea. intru, intreb unde e service-ul, cobor scara (era la subsol) si dau intr-o incapere mare, absolut mizerabila, unde un pustan (serviciul tehnic) mesterea ceva la compul altui pustan. am crezut ca tehnicul are un receptacul, care primeste intai in service si pe urma trateaza problemele in ordinea venirii, nu le primeste si le trateaza pe loc. cum mi se parea normal, il rog sa-mi primeasca si mie routerul in service. stiam ca n-are ce sa-i faca el acolo, trebuia doar (asa credeam eu - mai fusesem si in alte service-uri) sa completez o hartie cu defectul constatat de mine, el sa ia hartia si aparatul si sa il dea la testare, cand i-o veni randul. ma asteptam sa nu se rezolve pe loc. daaaaaaaaaar…daaaaaaaaaaaar, mi se spune ca tre’ sa astept nu stie nici el cat, ca mai are pe domnu (pustanu’) si inca un calculator in service, deci cam minim o ora, si abia pe urma…si io zic: adica pentru a-mi primi scula in service trebui sa stau atat? nu mi se pare normal, eu nu stau acolo la reparat ceva ci doar la depus in vederea testarii si schimbarii sau luat banu’ inapoi. nu, ca nu se poate, ca doar daca vrea domnul (pustanu’) sa ma lase inaintea lui (ala nu schita niciun gest - iar eu plecasem de la munca, eram in pauza de masa, trebuia sa ma intorc inapoi repede). ii spun ca nu e nevoie, ca trebuie sa dureze putin, vreau doar sa las routerul - dureaza doua minute, nu? noooo, zice el, dureaza cel putin 20 de minute sa completeze hartiile (mai sa fiu al dracu!). ma enervez (repede, ca de obicei) si cer sa vorbesc cu seful de magazin. asta era sus, asa ca urc. apare sefu (un alt pustan - ma, ce dracu magazin e asta?!) ii expun problema si nemultumirea mea la care el imi raspunde ca nu are ce sa faca, ca el nu are treaba cu service-ul, etc. nu insist. imi dau seama ca oricum n-am cu cine vorbi. cobor iar in service si ma invart nervos pret de cateva minute, doar doar se intampla ceva. nici gand, asa ca dupa zece minute plec. nervos. n-o sa pierd ziua de munca pentru un rahat de 2 lei. si-mi jur ca nu mai intru intr-un magazin depozitul de calculatoare in viata mea. asa ca acum am router cu pedala, cand se opreste, apas pedala, il scot din priza, il bag la loc si merge. ma gandesc sa intrerup firul de alimentare cu un intrerupator ca sa nu-l mai scot din priza cand se buseste. dau o bere celui care ma ajuta sa fac asta. iar lui DC ii dau tot o bere, dar la gard…

Posted on March 14th, 2008 by razvan
Filed under: de cacao